duminică, 5 aprilie 2009
Ecoul pasilor pierduti,sau linistea dinaintea furtunii
dupa nebunia aproape apocaliptica a evenimentelor de saptamana care tocmai s-a incheiat,a venit si weekendul.si intradevar asa cum zicea cineva intr-o postare parca ar fi linistea de dupa inmormantare..am avut ieri si azi sentimentul de liniste mormantala,ma incerca un sentiment de parca m-as afla intr-o sala enorma goala in care se aude doar ecoul pasilor mei,parca nimic de afara nu m-ar afecta totul e acolo departe eu sunt singur aici fara ganduri fara scop doar eu si ..ecoul pasilor pierduti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Deci și tu ai simțit la fel! :)
Da Mana.si am simtzit-o foarte pregnant.bine ca la asta a contribuit putzin si pauza de duminica de la batutul covoarelor.si mi s-a parut chiar nefireasca linistea.mai ales ca ziceam ca in fiecare zi de dimineatza pana seara aud pliciurile astora pe bara de langa blocul meu.
Trimiteți un comentariu