Viata sau....? Motive de a trai sau nu

Lucia Verona ne da tema de casa. intr-o lume tot mai cenusie ca sa nu spun de-a dreptul neagra ne provoaca sa insiram motivele pentru care merita sa traiesti.
Iti spun drept Lucia ca eu am ajuns la capatul sforii, nu mai am nici un motiv sa traiesc, mi-am epuizat pana si sperantele. daca inca traiesc este pentru ca probabil o fac din inertie, nu am ajuns in pct ala din care nu mai exista spatiu de manevra, pana si pentru a trece..dincolo iti trebuie curaj, contrar mentalitatii multora ca sinucigasi sunt lasi, nu e asa, chiar si pentru asta iti trebuie o doza de curaj pentru ca intervine instictul de supravietuire. Dumnezeu probabil nu o avut ce face, o fost sugubat si pe langa viata ne-o pus si "lacatul" asta in noi.
ce mai e de zis? din partea mea nimic, ramane doar neantul, asa cum e gol si in sufletul meu

Inca unul

a mai venit un Craciun, e aici la cateva zile distanta. Al catalea oare? dar cine mai sta sa le numere. Oare cate o sa mai fie la fel de triste si lipsite de speranta ca asta ce sta sa dea navala peste mine, peste noi. In mod obisnuit in preajma sarbatorilor de iarna imi crestea speranta pe metru patrat, indiferent cat de prost era anul, acum pana si sperantele ma ocolesc, parca m-ar fi inchis cineva intr-o camera izolata si nu mai sper nimic, nici macar sa scap de aici. "Murim" incet si nici macar nu ne dam seama de asta. Triste sarbatori, triste zile am apucat, oare cat o mai fi metru de franghie? dar flaconul de barbiturice?

Plictisit?

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Biserica "perfecta"

Era un om care umbla din biserica in biserica, crezand de fiecare data ca a gasit ce cauta, dupa o vreme isi dadea seama ca si noua biserica era la fel ca cealalta si pleca mai departe spre o alta biserica, la un moment dat un prieten l-a intrebat ce cauta iar el i-a raspuns ca el cauta biserica perfecta iar prietenul i-a spus "daca vei gasi biserica perfecta cand vei intra tu in ea nu o sa mai fie perfecta". omul si-a dat seama ca a umblat dupa himere o parte din viata si a stat in loc cu gandul la ce i-a spus prietenul, "nimeni nu e fara pacat pe lumea asta" cuvintele biblice ii sunau in minte.

am spus aceasta poveste cu talc cu gandul la ceva. fiecare e liber sa o inteleaga cum vrea aceasta poveste. pentru ca pentru fiecare poate avea un anume inteles


Gheorghe Zamfir ave Maria Shubert
Asculta mai multe audio Muzica

de ce trei?!! de ce nu doua sau patru?

venind in seara asta cu ocazie de la Cluj , nu ca nu am mai fost pana acum dar nu mi-am pus intrebarea asta pana acum.deci din loc in loc pe sosea exista niste benzi transversale pe drum care sunt in relief,este din loc in loc cate un grup de trei benzi din astea si la urma urmei e chiar distractiva chestia, simti repetingul asta din loc in loc, dar in seara asta mi-am pus si eu o intrebare simpla, de ce sunt trei benzi din astea consecutive la vreo 10 metri una de alta, de ce nu patru sau doua? poate cineva imi raspunde si mie ca am ramas putin nedumerit.

Pauza

ei acum in prag de plecare nu prea am chef de scris, va suparati? daca da rasfoiti arhiva din 170 si ceva de posturi sigur gasiti ceva de citit. ne mai auzim

Ganduri

Privind spre viitor intors cu capul spre trecut. Cam asta e starea mea de fapt. Un viitor care cel putin in momentul asta nu intrevede nimic, ma intorc spre un trecut care in ceea ce ma priveste a fost mult mai frumos si mai captivant decat ceea ce traiesc in prezent sau ce mi-ar putea aduce viitorul. Se spune despre cei ca mine ca au ramas prinsi in trecut, traiesc in trecut din amintiri.Posibil dar nu mi-am pierdut nici speranta ca ceva in viata mea se va intampla, ca voi incepe din nou sa privesc spre viitor.

Nimic fara Dumnezeu

O simpla propozitie un simplu verset, oare cat mai este de actual? Intr-o lume preocupata de orice altceva decat a trai in comuniune cu el eu zic ca e actuala.Poate multora li se va parea desuet acest articol dar nu-mi propun altceva decat sa va fac sa meditati 1 minut la aceasta propozitie. De cate ori inainte de a face ceva ne-amm rugat lui D-zeu sa ne ajute in ceea ce facem? de cate ori ne gandim serios sa ne traim viata asa cum doreste D-zeu sa o traim. Prea putin as zice eu. Intr-o societate in care suntem preocupati de orice altceva,intr-o societate in care ne ingrijoreaza ziua de maine,intr-o societate preocupata mai degraba de centrul puterii decat cel al slujirii uitam cel mai adesea de CREATOR.O viata traita fara El e un mare NIMIC oricat am crede noi contrariul.Suntem nimic, fara D-zeu

Crampeie de scrisoare

...Tot in perioada aceea desi nu-mi placea sistemul guvernant din tzara am renuntzat sa-i mai pun coarne dar nici nu ma gandeam la o fuga din tzara pentru ca eram si sunt lipsit de acel curaj nebun(cel care naste eroi daca nu pentru natiune sau comunitate cel putzin pentru ei)asa ca multi ani am lucrat si m-am distrat(discoteci,calatorii etc).In '90 am sperat si eu ca toata lumea la ceva mai bun decat a fost,speram ca lumea aceea din mine are sanse sa se concretizeze mai mult sau mai putzin in tzara noastra,dar vai ce repede a venit dezamagirea,vazusem ca am schimbat pe "dracu cu maicasa",sa nu crezi ca fac cumva apologia comunismului pentru ca l-am urat si numai daca ma gandesc la sistemul represiv,cel mai scump lucru pentru mine este libertatea in toate formele ei...
P.S.asta a fost tot ce am putut sa redau din scrisoare aici.nu-mi cereti mai mult pt ca restul sunt lucruri mult prea personale pe care nu le voi pune niciodata aici.Nu e nici inceputul scrisorii si nici sfarsitul.
P.S.S. scrisoarea e scrisa de mine prin 2002 am dat de ea si m-am gandit sa va pun o mica parte aici.

Simtziri de....primavara.

Am fost astazi intr-un sat ,am fost astazi in camp sa ducem gunoi pe o aratura.poate dupa atata politica o sa vi se para ciudat postul asta dar cred ca trebuie sa scriem si despre ceea ce simtim,despre ce ne inconjoara .ceea ce traim zilnic.ei bine m-am simtit super desi am muncit de ne-au sarit capacele mai ales cand am descarcat masina de gunoi ca am descarcat-o pe intuneric practic.ei si uitandu-ma pe dealuri si la apa din vale care curgea repejor la vale lucruri simple in acceptziunea multora,pe mine m-au facut sa ma simt bine dupa asfalt tango cate o mica pauza de mers la tzara e binevenita.Viatza intradevar s-a nascut la tzara nu la oras.La oras de multe ori ne umplem timpul cu nimicuri care seara constati ca esti tot gol pe dinauntru.si desi am stat toata viatza in bloc deci practic nu ar trebui sa-mi fie dor de un catun undeva ca nu am crescut acolo.totusi ceva in mine se declanseaza .parca m-as fi intors acasa fara a avea importantza satul in care sunt in momentul ala.V-am mai zis eu odata ca nu sunt mort dupa viatza la oras ca ma oboseste dar nici intr-un catun nu ma dau in vant sa traiesc .

Ecoul pasilor pierduti,sau linistea dinaintea furtunii

dupa nebunia aproape apocaliptica a evenimentelor de saptamana care tocmai s-a incheiat,a venit si weekendul.si intradevar asa cum zicea cineva intr-o postare parca ar fi linistea de dupa inmormantare..am avut ieri si azi sentimentul de liniste mormantala,ma incerca un sentiment de parca m-as afla intr-o sala enorma goala in care se aude doar ecoul pasilor mei,parca nimic de afara nu m-ar afecta totul e acolo departe eu sunt singur aici fara ganduri fara scop doar eu si ..ecoul pasilor pierduti

PRIETENI si ..."prieteni"

Am avut o saptamana mai mult decat extenuanta din pct de vedere psihic.pt cei care nu stiu am avut probleme grave la calc.Care calc. l-am luat in luna ianuarie de la un tip cunostintza cu 5 milioane de lei adica 500 de ron.ei bine dupa ce l-am luat la cateva zile am dus monitorul la reparat care reparatie m-a costat 60 ron.Buuun acum vreo saptamana si ceva am dus unitatea la un PRIETEN care a formatat-o (eu in partea tehnica nu ma pricep si basta)ma pricep la carat doar atat ,off D-ne muult l-am mai carat saptamana asta.ok si sterge prietenul asta unitate si da sa incarce windowsul cand colo nu mai merge.se chinuie prietenul asta in vreo 2 zile (acum vad si eu cine ti-e prieten cu adevarat)sa instaleze windowsul si nu reuseste,ce-i de facut"bani ioc eram la pamant nici un gologan prin buzunar.iau ceva bani imprumut si duc unitatea la un atelier de reparatii care tip imi spune ca am probleme atat in placa de baza cat si in hard disc.ok ii spun sa incerce sa-l repare mai iau de la cineva niste bani imprumut si mi-l face cum mi-l face ceva tot are ca nu stiu de ce merge greu ,messengerul inca nu am reusit sa il instalez la ora asta.intre timp de pe net imi sare in ajutor o prietena care ma lasa masca inca nu m-am hotarat daca sa-i accept ajutorul sau nu.ceea ce ma surprinde ca aceasta persoana nici macar nu ma cunoaste in fatza si totusi se ofera sa ma ajute sa-mi cumpar o unitate noua.nu stiu poate voua vi s-ar parea banal da mie inca nu-mi vine sa cred da sa mai si accept ca cineva mi-ar da bani sa-mi iau o unitate noua.eu cu asa ceva nu sunt obisnuit.oricat de greu mi-a fost in viatza prea mult ajutor nu am primit si cel putin nu de la persoane straine de familie.Sper ca atunci cand vei citi Dalila sa intelegi lupta care se da in mine sa accept sau nu..oricum acum scriu de pe calc. reparat desi nici acum nu stiu ce are ca tot nu merge bine.oricum Dalila eu iti las aici id-ul meu de messenger valy_transyl as vrea sa stam mai mult de vorba.sper ca o sa reusesc sa instalez messengerul ca sa putem sta de vorba.si ca final avem PRIETENI si "prieteni"primi care nu fac caz de prietenia lor dar atunci cand ai nevoie de ei te ajuta si cei din urma care se declara prieteni tai si nu ezita sa profite fara nici o remuscare de tine.P.S. am reusit sa instalez messengerul

Emigrare au ba?

In urma multor evenimente din ultimul timp imi pun tot mai des intrebarea daca sa-mi iau lumea in cap sau nu.Nu mai am e drept varsta ideala pt asa ceva am 41 de ani dar tot mai mult imi vine sa lichidez tot aici sa-mi vand garsoniera si sa ma sui in primul avion cu o destinatie cat mai exotica si cat mai izolata.vreo insulitza prin Pacific sau Atlantic.o sa caut cu google earth.o sa va tzin la curent.e doar un gand da cine stie ramane la stadiul de gand sau poate se materializeaza.

Asteptare

Stateam infrigurat si plin de sperantza privind in zare,oare vei aparea frumoasa si diafana incalzindu-mi ochii si buzele.Dupa luni de asteptare in care imi pierdusem orice sperantza ca te vei intoarce ai dat semn de viatza.Eram fericit ca nimeni altul ca vei reveni in viatza mea si te-am asteptat nerabdator sa apari in zare si totusi intarzii Primavara,de ce oare?

Fortza Interioara

M-am intrebat de multe ori de unde avem puterea si fortza de a merge m-ai departe,atunci cand primesti lovitura dupa lovitura in viatza,totusi te ridici si-ti continui viatza.Unii vor spune ca este instictul de conservare.Eu zic ca e mai mult de atat.este legatura invizibila dintre om si D-zeu.E ca si cum ar fi un stavilar pe un rau,D-zeu e lacul si omul e in partea cealalta a stavilarului si in clipele grele de"seceta" primim apa atat de vitala ca sa mergem mai departe.Parca atunci in momentele critice din viatza,atunci cand practic chiar si sperantza"moare",cineva parca ne incarca"bateriile", ca sa putem trece peste acele momente si atunci cand te uiti in urma la ani distantza de evenimentul respectiv iti dai seama ca D-zeu a fost acolo langa tine.Fiecare din noi avem o poveste,fiecare a avut si momente bune si rele in viatza si unii dintre noi au avut momente grele in viatza lor.Mergem mai departe unde? pt ce?de ce? nici eu nu am un raspuns la intrebarile astea.Eu caut si acum raspunsul la intrebarile astea"care e rostul meu pe pamant" "de ce m-am nascut".Unii dintre voi vor gasi rapid replica "rolul meu e sa am urmasi "pt perpetuarea speciei.eu va intreb atunci ce rost are omenirea incotro se indreapta care e scopul ei existential.Multi vor zice ca nu-si pun intrebari din astea ca nu au rost,deviza lor fiind "mananc deci exist".unii se realizeaza si ajung personalitati in memoria colectiva si intreb cu ce ma incalzeste pe mine daca as fii asa ceva ca isi vor aduce oamenii peste 200 ani aminte de mine.Sunt multe intrebari si poate prea putine raspunsutri poate ma ajutati si voi.Luand in intregime postarea e o contradictie incepe intr-un fel si se termina in alt fel dar ce e viatza la urma urmei, nu o contradictie?