Viata fara Facebook (leapsa)

am primit-o de la Lucia acum vreo doua zile, atunci cand pentru cateva zeci de minute minunatul si indispensabilul FaceBook nu a fost de gasit ))) a disparut cu totul, cred ca pentru prima data in istoria lui destul de scurta. In Romania a devenit foarte popular abia prin 2009, atunci practic a explodat ))) iar de atunci de la an an la an tot mai multi romani au cont FB. probabil ca majoritatea romanilor il folosesc ca si pe o fita, sa-si mai "pieptene" putin orgoliul, ocazie sa arate pe unde au mai fost, vorba aia sa moara dusmanii de ciuda, sa scrie la minut maxime si aforisme aparent scoase atunci din cuptorul mintii lor stralucite s.a.m.d. De partea cealalta exista totusi si o viata profesionala pe FB, diferite asociatii din diferite domenii si multe alte aspecte ale vietii. si uite ca a venit data de 7 martie a anului de gratie 2012 la doar 8 ani cu aproximatie dupa aparitia FB cand totul s-a prabusit, in toate mediile vedeai scris "a disparut facebook-ul" adeseori cu accente grave de parca s-ar fi prabusit lumea. si uite asa m-am ales si eu cu o leapsa de la Lucia Verona prin care ne intreaba cum vedem noi lumea fara FB. eu unul o vad foarte bine si fara FB, recunosc ca am si eu o anumita dependenta fata de FB, hai un pic mai multa ))) dar ca orice dependenta sau obicei acesta vine si pleaca. In lipsa FB-ului ne-am cauta alte preocupari l-am substitui cu alte chaturi sau mai stiu eu ce site-uri ar aparea in golul lasat de FB. deci viata o sa mearga mai departe cu sau fara FB

Sa traiti Tovarasul Secretar General

Am asistat ieri mai mult sau mai putin la o sedinta in plen a Marii Adunari Nationale. Este drept ca eu nu am avut rabdarea necesara de a urmari sedinta in direct, dar au avut grija televiziunile plus prietenii sa nu pierd partile esentiale. Si uite asa tovarasul secretar general desi doar pana mai ieri sustinea contrariul ieri a venit si a cerut in fata activistilor de partid imperios as zice, mai lipsea gestul cu datul din mana ca a lui stim noi cui, sa mareasca salariile pana in Iunie. iar raspunsul banuiesc ca o fi fost asta" Sa traiti Tov. secretar general, am inteles, vom indeplini cu asiduitate directivele d-voastra, pentru propasirea ...partidului si a acolitilor lui". nu stiu cata greata va cuprinde pe voi dar eu am ajuns la limita si chiar dincolo de ea. Sper doar sa apuc ziua aceea in care Istoria sau dracu sau mai stiu eu cine sa mature cu totul gunoaiele astea din Romania,indiferent de la ce partid ar fi ele, gunoaiele. Sa ajung ziua aia chiar daca o sa fie ultima mea zi de viata in care sa vad o Romanie si nu o romanica ca si acum

Punte peste ani

astazi se implinesc 3 ani de cand acest blog exista. pe 1 martie 2009 am pus prima postare. am "plecat" la drum cu sentimente amestecate, plin de sperante, incercand, cu un amatorism care astazi ma face sa zambesc, sa intru intr-o lume de care abia aflasem la data respectiva. nici Blogosfera nu era ce e astazi, chiar daca unii aveau bloguri la data respectiva de ceva vreme, parca era alta lume atunci, se facea totul din placere, si nu vorbesc doar de mine. acum parca s-a profesionalizat si blogosfera, am senzatia ca a devenit un fel de presa, mai rece, fara entuziasmul de atunci. poate unii ma vor contrazice dar eu asta simt. e adevarat ca eu analizez prin prisma a ceea ce a fost in cazul meu, dar cred ca nu sunt singurul care gandeste asa. A fost o etapa in viata mea, un lucru care in felul lui si-a pus amprenta puternic in viata mea, si ma refer inclusiv la viata mea din off-line nu doar aici in on-line. am cunoscut oameni si am fost in locuri in care nu as fi fost daca nu era blogul. imi place sa cred ca nu a fost doar un moft in viata mea si probabil chiar daca cumva blogul a "murit" urmarile lui le voi vedea inca peste multi ani de acum incolo.

Viata sau....? Motive de a trai sau nu

Lucia Verona ne da tema de casa. intr-o lume tot mai cenusie ca sa nu spun de-a dreptul neagra ne provoaca sa insiram motivele pentru care merita sa traiesti.
Iti spun drept Lucia ca eu am ajuns la capatul sforii, nu mai am nici un motiv sa traiesc, mi-am epuizat pana si sperantele. daca inca traiesc este pentru ca probabil o fac din inertie, nu am ajuns in pct ala din care nu mai exista spatiu de manevra, pana si pentru a trece..dincolo iti trebuie curaj, contrar mentalitatii multora ca sinucigasi sunt lasi, nu e asa, chiar si pentru asta iti trebuie o doza de curaj pentru ca intervine instictul de supravietuire. Dumnezeu probabil nu o avut ce face, o fost sugubat si pe langa viata ne-o pus si "lacatul" asta in noi.
ce mai e de zis? din partea mea nimic, ramane doar neantul, asa cum e gol si in sufletul meu

Inca unul

a mai venit un Craciun, e aici la cateva zile distanta. Al catalea oare? dar cine mai sta sa le numere. Oare cate o sa mai fie la fel de triste si lipsite de speranta ca asta ce sta sa dea navala peste mine, peste noi. In mod obisnuit in preajma sarbatorilor de iarna imi crestea speranta pe metru patrat, indiferent cat de prost era anul, acum pana si sperantele ma ocolesc, parca m-ar fi inchis cineva intr-o camera izolata si nu mai sper nimic, nici macar sa scap de aici. "Murim" incet si nici macar nu ne dam seama de asta. Triste sarbatori, triste zile am apucat, oare cat o mai fi metru de franghie? dar flaconul de barbiturice?

Cazul "Jean Monet"

Cazul de la Jean Monet continua sa aprinda spiritele. S-a scris mult, se dezbate ce si cum in on-line in off-line. Chiar a aparut un grup de sustinere a profesorului format din elevi de la Jean Monet, am scris elevi si nu elevii pentru ca refuz sa cred ca o scoala intreaga e atat de pervertita in gandire. Refuz sa cred ca un liceu, nu zic de elita ca si performante, poate de elita pentru ca acolo sunt concentrate odraslele anumitor elite, poate avea un colectiv intreg care gandeste in modul asta.
Printre mesajele de sustinere va dau doar unul care pe mine m-a facut sa scriu aceasta postare."erau inafara scolii",nu-mi vine sa cred cand citesc asa ceva. ca pot fi oameni, elevi care gandesc in modul asta. mi-am propus aici sa combat acest scurt mesaj dar care exprima atat de mult incat poti face o adevarata dezbatere plecand de la el. Asta e ca si afirmatia unui popa care spunea "eram inafara bisericii" facand referire la o anumita fapta a lui, uitand de faptul ca el era popa 24 din 24. nu era un simplu sculer matriter care-si face serviciul de 8 ore si pleaca acasa. dar sa revenim la cazul nostru. Profesorul nu este inafara scolii niciodata in relatia sa cu elevii, el este profesor si la ora 9 seara pe trotuarul de pe Magheru cand da nas in nas cu vreun elev. dar sa aduc al doilea argument, excursia era organizata de scoala, facea parte din programul scolii, profesorul era acolo chiar in calitate de profesor ca supraveghetor al grupului de elevi, deci dragi sustinatori, era sa zic altfel, ai profesorului nu mai scoateti ineptii pe gura ca deveniti ridicoli de-a dreptul. am vazut si flmuletul, stiu ca nici dragele voastre colege nu sunt ingenue, dar profesorul prin comportamentul lui este in primul rand el vinovat. in filmare se vedea clar ca era baut. In situatia data si fara act sexual, faptul ca a baut in timpul in care el supraveghea grupul de elevi ii poate aduce excluderea din invatamant. Doi la mana nu era mort de baut sa nu-si dea seama ca participa la ceva gresit prin calitatea sa de profesor, ca daca ar fi fost mort de beat, nu s-ar fi intamplat nimic, nu-i asa? nu exista obiectul muncii, era fleasca.
Din pct meu de vedere acest profesor nu are ce cauta in invatamant, deci excluderea nici nu poate fi discutata, trebuie aplicata. mai departe justitia o sa-si spuna cuvantul, daca e sau nu pasibil de inchisoare

Un inceput de iulie...coplesitor )))

S-a dat startul la Funeriada. adica unii pe deoparte "si dai..si umfla-l" si de cealalta "Fuseriu" da si el in cine poate si cum poate. carente dupa cum spun altii sunt pe ambele parti, adica nu stiu si ei saraci sa dea mai cu talent, mai cu onestitate si sete de adevar.
pe de alta parte eu am evadat o saptamana...acasa. cand am plecat nu puteam trece nepasator pe langa "marea" performanta care se numeste Pasajul Basarab. asa ca in loc sa cobor din metrou la Gara de Nord am coborat si io ca tot romanul la Basarab si fiindca nu eram dotat cu patru roti ci doar cu doua picioare, am luat tramvaiul si am plecat spre marea opera de arta si in acelasi timp spre necunoscut, ca habar nu aveam unde merge tramvaiul ala ))). l-am vazut, pe spate nu m-a dat, mai ales vizavi de banii cheltuiti, timpul si emfaza cu care a fost dat in folosinta. nu sunt sofer ca sa spun cat de util este, ii las pe ei sa-si spuna parerea in privinta asta. Ei, si aventura s-a incheiat la Politehnica, eu habar nu aveam de locul unde sunt decat in momentul in care am coborat in statia de metrou )))
si asa ca incheiere de cateva nopti nu stiu ce se intampla da si in somn tot aud cuvantul bute, poate ma lamuriti voi ce e cu el si de ce se tot repeta obsesiv in creierul meu ))). si nu sunt carcotas. da la noi ca la nimenea. adica incepe sa sune o trambita si imediat dupa alte 10 mii, si in loc sa fie un zgomot placut daca ar canta doar o singura trambita, devine foarte asurzitor si neplacut cand o fac 10 mii

Dormi popor roman, Basescu "lucreaza"pentru tine

Daca nu as vedea cu ochii mei, nu mi-ar veni sa cred, dar se intampla. cu pasi marunti la inceputul primului mandat, in mod accelerat in al doilea, Basescu isi construieste statul aservit, adica mai simplu spus dictatura. intr-o Romanie "curva" Basescu face tot ce doreste. o sa spuneti ca am folosit cuvinte tari dar asa e. romani de multe ori prea comozi sa-si apere drepturile fundamentale, o opozitie interesata mai degraba de scaune, de gura de aer pe care o mai pot respira din pozitiile lor, chiar daca aerul asta este viciat de Basescu, ei se multumesc si cu atat. iar in departare se aude zanganit de catuse pentru intreg poporul roman, putini sunt cei care le aud. cand o sa se intample cu adevarat, o sa fie prea tarziu, mult prea tarziu sa mai facem ceva. atunci ne vom caina pe la colturi si ne vom pune intrebarea cum a fost posibil, dar vom ramane cu intrebarea.
Iar acum adresez o intrebare opozitiei, tuturor celor care din pozitiile care le detin pot cu adevarat face ceva. Cand aveti de gand sa renuntati la oportunism si sa faceti ceva pentru apararea democratiei, sa faceti exact ceea ce ati fost pusi sa faceti cand ati fost alesi. vine un moment in viata unui om in care este pus sa aleaga, sa ia o decizie majora, care-l afecteaza pe el dar si pe cei din jurul lui. la voi acel moment este acum, nu maine, nu in 2012. pentru ca deciziile voastre ne afecteaza pe toti nu doar apropiatii vostri, ca in cazul unui om obisnuit. Deci va mai intreb ce o sa faceti? o sa continuati a fi "curve" sau o sa faceti ce trebuie si o sa deveniti adevarati oameni politici, pentru care binele tarii si a poporului pe care-l conduc e mai presus de binele personal