BUN VENIT

Vă rog să păstrati limbajul civilizat pe acest blog şi sper să vă placă

NU mai comentati anonim. nu aprob comentariile anonime

joi, 13 ianuarie 2011

Ultimul blogger fericit

Sunt tot felul de perioade si de stari in viata unui om. si cum si eu sunt om, nu sunt ferit de aceste stari. acum aproape o luna eram aproape hotarat sa sterg blogul. de ce nu am facut-o? greu raspuns chiar si pentru mine, daca nu chiar imposibil. pentru ca efectiv nu stiu ce m-a oprit sa-l sterg, poate o usoara melancolie dupa vremurile de alta data, poate doza de suflet care l-am pus in el. este ca un lucru la care tii prea mult desi uneori te enerveaza ca il ai.
Zilele astea se desfasoara o noua editie a concursului "Blog de blog", concurs initiat de Lucia Verona si sustinut de la an la an de tot mai multi bloggeri. editia de anul asta comporta niste mici, mari modificari. in principal reducerea drastica a categoriilor, fie vorba intre noi, nu chiar atat de drastic cum am propus eu )))
Aflu ca de fapt sunt ultimul blogger fericit. pentru ca editia de anul asta nu mai cuprinde aceasta categorie, si va soptesc ca eu am fost primul care am taiat-o din noile propuneri de categorii, dar pana astazi nu era batut in cuie
de ce am fost fericit?!! pentru ca am fost pentru o Clipa cel mai fericit blogger, pentru ca fericirea mea avea legatura cu blogosfera, pentru ca Clipa aceea de fericire nu era posibila fara blogosfera. Si nu in ultimul rand am luat premiul pentru cel mai fericit blogger pentru ca unii oameni din blogosfera au vazut fericirea mea, au contribuit la ea si imi place sa cred ca si ei au fost fericiti in acele momente
Deci pana la noi ordine sunt ultimul blogger fericit din Romania, premiat. ca bloggeri fericiti sunt destui, chiar si la ora care scriu )))
Aaaa si urmariti concursul la Lucia pe blog

11 comentarii:

Lucia Verona spunea...

:))))))))))))

Matilda spunea...

Bravo !!!
1. pentru că te-ai întors în mijlocul prietenilor tăi !
2. pentru că ai fost un blogger fericit, ceea ce îţi doresc să fii în continuare! :)
3. pentru că, iată, pot să mai comentez ceva cu prietenul Cody (mi-ai cam lipsit) !

codeus spunea...

Lucia bine ca mai poti rade, eu nu prea...
Matilda si tu-mi lipsesti. cu intorsul la bloggareala mai vedem, inca nu mi-au trecut dracii. nu, nu pe voi am avut draci, asa in general, stiti voi pe cine )))

Neliniştitu' spunea...

Păi, să de Dumnezeu să nu te părăsească fericirea asta niciodată, tătuţule! :)

codeus spunea...

Adi problema e ca la mine e mai mult sezon ploios decat invers ))))

renata spunea...

Nicio fugă n-a rămas în istorie.
Bătăliile, da.
Şi dacă ştergi, ce câştigi?
Fiindcă, dacă într-adevăr câştigi ceva, libertate, timp, intimitate - pe care le poţi folosi constructiv şi egoist spre binele tău, atunci da! Şterge-ţi blogurile, Cody!
Dar dacă nu, NU!
Ascultă sfatul unui om bătrân, cu multe şuturi în fund la activ!

codeus spunea...

Renata, mama ce dus, esti "pornita" rau )))

renata spunea...

NU-s mai pornită, Cody, decât în ziua în care m-am născut, fără să mă întrebe nimeni dacă-mi convine locul şi timpul. Atunci am protestat energic, m-am încăpăţânat să mor, am refuzat să respir, să ţip, eram un doo kile de carne care strânge din gingii şi vrea la incinerator.
O doctoriţă cu nume rar şi minunat, CAREBA, mi-a zis futu-ţi paştele mă-tii de copil, nu-mi faci mie mortalitate pe secţie!
M-a băgat în incubator şi a tras de mine 3 săptămâni.
M-am luptat cu toate puterile să plec, jur!
M-a dovedit fiindcă era mai mare şi mai rea ca mine, medicina era mai la început, nu existau atâtea scuze, atâtea comparaţii, nu ştiau mamoşii români de clinicile din Viena, dacă se dovedea că ştiu, venea securistul spitalului să-i întrebe de unde...
M-a trimis în schemă cu ură şi disperare, nu-i plăceau eşecurile, era o nesătulă câinoasă, ziua asista naşteri şi noaptea, acasă, făcea avorturi ilegale şi puşcăriabile, n-avea Dumnezeu, n-avea Diavol, avea doar aşa, un fel de beţie a succesului, o foame de-a fi adulată, era o dictatoare periculoasă care pe inspir asculta foşnetul chiuretei - noaptea şi pe expir zbiera ca o apucată "Împinge, fă!" - ziua...
M-a dus mama la ea, să mă arate când aveam patru ani şi recitam Zdreanţă, de Arghezi, impecabil.
Era exact aşa cum mi-o aminteam cu papilele neevoluate ale minţii mele din incubator, un monstru îndesat şi asexuat care priveşte lumea cu furie, prin roţile negre ale unei biciclete....

codeus spunea...

bravoo. Renata dar tu esti de provcat la discutii din astea. uite ce fain coment ti-a iesit

renata spunea...

Da. Probabil că o să mi-l atârn pe blogul personal!
Te superi? :))))

codeus spunea...

de foioioi, vorba Chinezului