Un salut -o rutina sau mai mult de atat?

Dupa ce binevoiesc dimineata sa fac "ochi', adica sa ma trezesc, imi beau cafeaua, ma uit, ascult stirile si mai ales horoscopul pe Pro tv si bineinteles sunt si pe internet. apoi cobor sa-mi iau paine, tigari si daca mai e cazul altceva. prima oprire imediat dupa ce ies din bloc e magazinul de haine de langa mine, trebuie sa le salut pe fete ))). invariabil in fiecare zi intru in magazin le salut, dupa caz mai schimbam o vorba doua si plec mai departe, a doua oprire e la magazinul alimentar de unde imi fac cumparaturile, bineinteles ca si cu fetele de acolo ma am bine. cand zic fete in textul asta nu va ganditi la pitipoance de 20 de ani ci si la ...fete de 60 ca eu la fetele astea care tin indiferent de varsta le zic tot fete, sau cateodata ca sa schimb registru le alint babe, dar nu se supara nici una )))). De la alimentara atunci cand dispun de "malai", ca sunt si perioade cand nu dispun si mai iau pe "caiet", deci cateodata o "tai" pana in capatul celalalt de centru sa beau o cafea la "nasu". este nas de cununie la vecinu si atunci mi-e nas si mie ))). o iau inapoi si ma duc in partea astalalta pana la un prieten cu magazin cu materiale de constructie sa-l salut si pe el. apoi ma intorc langa bloc, stau la o tigara cu o alta fata de la alt magazin care e langa scara mea si in sfarsit ajung in casa si eu. Ati putea spune ca ceea ce v-am povestit mai sus intra lejer la rutina, mai ales ca atat timp cat sunt acasa aceste lucruri se petrec la fel. dar acesti oameni daca lipsesc intr-o zi se simt inconfortabil, parca le lipseste ceva, si mi-au spus-o de multe ori. ca sa nu mai zic ca anul trecut cand am fost plecat de acasa pentru o perioada foarte lunga de timp, cand m-au vazut s-au bucurat ca de intoarcerea fiului risipitor. Este un simplu salut, o rutina? pentru mine e mult mai mult si-mi place sa cred ca si pentru ei.