BUN VENIT

Vă rog să păstrati limbajul civilizat pe acest blog şi sper să vă placă

NU mai comentati anonim. nu aprob comentariile anonime

joi, 16 iulie 2009

Istoria Modurei



Anul 1930 a adus un eveniment care şi-a pus amprenta emoţională pentru multă vreme asupra localităţii. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant şi a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre Bucureşti de la Munchen via Viena. Fata care i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut a fost dusă la Bucureşti, şi a făcut parte din suita regală, fiind şi model pentru una din bancnotele din aceă perioadă. (Interesant că prof. Ioan Godea , fostul director al Muzeului Satului din Bucureşti, a fost în perioada 1969-1970 profesor de istorie la Liceul din Vadu-Crişului şi a stat în gazdă chiar la femeia care i-a dat apă regelui Carol al II-lea). Căruţaşul care a plecat cu căruţa şi a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Buna primire ce i s-a făcut a determinat apoi o lungă relaţie de simpatie a suveranului cu locuitorii. Pe locul aterizării avionului s-a construit un monument şi ulterior o cazarma unde aveau loc manifestări cu ocazia zilei regelui. O delegaţie de la Vadu-Crişului participa în fiecare an la parada de la Bucureşti. la 8 iunie 1940 cu ocazia aniversarii a 10 ani de la revenirea in Romania , Regele Carol al II lea a emis o moneda de aur de 42 g , cu diametrul de 41 mm care o reprezinta pe fata care a adus apa regelui in 6 iunie 1930 la Vadu Crisului . Numele de familie al fetei era Mudura , dar in Bucuresti ea a aparut cu numele de Modura . O statuie a fetei cu ulciorul cu apa ( statuia Modurei ) se afla si acum la fantana Modura , la capatul Aleei Restauratiei din Parcul Herastrau . Pentru o scurtă perioadă până în 1940, Vadu Crişului s-a numit Vadul lui Carol.

3 comentarii:

nakudo spunea...

cu postarea asta m-ai prins..si revin cu picioarele pe pamant...parca numai aud nici voci...hi-hi

codeus spunea...

da erai plecata?!! ha ha ha

Neliniştitu' spunea...

Foarte interesant articol, Cody. Mulţam!