Poveste

A fost odata ca niciodata(asa incep toate povestile)un popor aparuse prin astea parti cu muulta vreme in urma,cam de vreo 1800 de ani.erau mandrii urmasi ai neinblanzitilor daci si ai arogantilor romani.ei si acest popor isi incepu odiseea existentei sale.prin primele secole tulburi de formare,nu e usor sa faci din doi unul ))). apoi nu apucara bine sa se dezmeticeasca din geneza formarii ca si tabarara altii peste ei care ravneau la pamantul asta si ravneau pe deasupra sa si stapaneasca acest popor. au reusit in parte au dezbinat poporul si pamantul au stapanait o parte din el pt muulte secole.se credeasu aici pe veci stapani.Poporul ista a rabdat si-a vazut de a le' lui, aveau un gand fatalist oricum nu putem schimba nimic isi ziceau in sinea lor,cand si cand se mai ridicau in picioare isi strigau neputinta ,isi strigau identitatea, cine sa-i asculte? asupritorii? cei care erau prea departe in timp si spatiu ca sa-i bage in seama? nu, se ascultau singuri si zvacnea inima in ei dupa libertate si neatarnare.si a venit o ZI in care visele au fost realitate erau liberi erau Romani. dar multele secole de asuprire i-au invatat si pe ei obiceiurile rele ale altora au inceput sa se "stapaneasca" ei intre ei.unii erau mai presus decat altii. Unii erau mai...romani decat altii. si cei multi si ..fatalisti priveau in continuare si din cand in cand se ridicau in picioare isi strigau neputinta si amarul. dar cine sa-i auda? asupritorii? cei care erau departe in timp si spatiu?.se auzeau singuri. va veni oare ziua in care toti vom fi Români mandrii urmasi a dacilor si romanilor? veni-va clipa in care sa ne privim in oglinda si sa nu ne fie rusine de noi insine pt ca ne-am aplecat atunci cand altii au ridicat biciul si ne-am strigat doar din genunchi neputinta? eu sper ca ne vom recapata intr-o buna zi demnitatea de ROMÂNI. dar pt multi va fi prea tarziu. Un articol scris cu mult amar in suflet.