BUN VENIT

Vă rog să păstrati limbajul civilizat pe acest blog şi sper să vă placă

NU mai comentati anonim. nu aprob comentariile anonime

luni, 15 iunie 2009

Poveste

A fost odata ca niciodata(asa incep toate povestile)un popor aparuse prin astea parti cu muulta vreme in urma,cam de vreo 1800 de ani.erau mandrii urmasi ai neinblanzitilor daci si ai arogantilor romani.ei si acest popor isi incepu odiseea existentei sale.prin primele secole tulburi de formare,nu e usor sa faci din doi unul ))). apoi nu apucara bine sa se dezmeticeasca din geneza formarii ca si tabarara altii peste ei care ravneau la pamantul asta si ravneau pe deasupra sa si stapaneasca acest popor. au reusit in parte au dezbinat poporul si pamantul au stapanait o parte din el pt muulte secole.se credeasu aici pe veci stapani.Poporul ista a rabdat si-a vazut de a le' lui, aveau un gand fatalist oricum nu putem schimba nimic isi ziceau in sinea lor,cand si cand se mai ridicau in picioare isi strigau neputinta ,isi strigau identitatea, cine sa-i asculte? asupritorii? cei care erau prea departe in timp si spatiu ca sa-i bage in seama? nu, se ascultau singuri si zvacnea inima in ei dupa libertate si neatarnare.si a venit o ZI in care visele au fost realitate erau liberi erau Romani. dar multele secole de asuprire i-au invatat si pe ei obiceiurile rele ale altora au inceput sa se "stapaneasca" ei intre ei.unii erau mai presus decat altii. Unii erau mai...romani decat altii. si cei multi si ..fatalisti priveau in continuare si din cand in cand se ridicau in picioare isi strigau neputinta si amarul. dar cine sa-i auda? asupritorii? cei care erau departe in timp si spatiu?.se auzeau singuri. va veni oare ziua in care toti vom fi Români mandrii urmasi a dacilor si romanilor? veni-va clipa in care sa ne privim in oglinda si sa nu ne fie rusine de noi insine pt ca ne-am aplecat atunci cand altii au ridicat biciul si ne-am strigat doar din genunchi neputinta? eu sper ca ne vom recapata intr-o buna zi demnitatea de ROMÂNI. dar pt multi va fi prea tarziu. Un articol scris cu mult amar in suflet.

10 comentarii:

SuKaRiT spunea...

Prea multă amărăciune, Cavalere. Ai uitat să spui că, nimic nu ne-a putut urni, oricât de greu ne-a fost. Şi nu pentru că n-au încercat naţii puternice (care au cucerit imperii!) să o facă. Să nu uităm că nu ne-am lăsat "asimilaţi", că (de mii de ani) ne păstrăm graiul (l-am dat şi unora dintre "cuceritori", dar nimeni nu vrea să recunoască!). Nu ne doboară pe noi o şleată de tâlhari localnici, pasageri! Fii optimist! Răbdarea, Toleranţa, Umorul şi Credinţa sunt caracteristicile noastre, nu ceea ce încearcă alţii să ne inducă cu tot dinadinsul.Avem şi uscături e drept, că ce Pădure n-are, dar ele pier în cel mai mic pârjol. Arborii rămân... :)

codeus spunea...

Cavalere completariile sunt bine venite. intotdeauna oriunde oricand mai este loc si pt. ele

codeus spunea...

stii ce nedumerire am eu acum mai Cavalere? cum am putea noi astia amici tai sa te facem si pe tine cu un blog acolo. uite ca in cazul Cellei s-a putut. o sa discut problema si cu alti amici comuni )))

Neliniştitu' spunea...

Cody, tată, fără să fiu susceptibil de optimism cronic, încă e bine..

SuKaRiT spunea...

Şezi blând, Codeus! Tu mă vrei după gratii?! Doamne feri ce-aş face cu aşa "armă"... ;)

P.S. Deocamdată nu am vreme (nu pare aşa-i?!) da' o veni şi clipa aia... :)

codeus spunea...

pt mine ai deja un optimism cronic in toate cele Adriane si stii ce, culmea e ca e molipsitor...)))

codeus spunea...

Cavalere ori iti faci ori te trezesti cu unul cadou, alege..))) ai prea multe de spus ca sa te multumesti cu comentarii. ti-am zis chestia asta si in primavara in perioada cand stateai tu cu un picior la orizontala imbracat suspect, piciorul nu tu )))

dalila spunea...

bre afara e frumos si tu faci a jale
fii mai optimist ca si asa suntem pana la gat in probleme!

codeus spunea...

am fost afara Dalila citeste postul de pe celalalt blog al meu.e in blogroll, tot codeus

nakudo spunea...

demnitatea are pretul ei si uite ca multi nu sant dispusi sa-l plateasca...am avut momente acum cat am fost plecata in care mi-era jena sa zic ca-s romanca